Aceasta este cea de-a treia parte a unei declarații în patru părți. Prima parte a fost publicată pe 3 ianuarie, partea a doua a fost publicată pe 4 ianuarie, iar partea a patra a fost publicată pe 6 ianuarie.

Reapariția extremei drepte și prăbușirea globală a democrației

1. La fel cum genocidul este adoptat în mod deschis ca instrument de politică în atacul israelian susținut de imperialism asupra Gaza, iar moartea în masă a fost normalizată în răspunsul clasei conducătoare la pandemie, mișcările fasciste și autoritare fac din nou parte din peisajul politic general din întreaga lume. În absența oricărui răspuns cu adevărat anticapitalist din partea organizațiilor clasei de mijloc și de pseudo-stânga la intensificarea crizei economice și la deteriorarea standardelor de viață, câștigurile politice sunt acumulate de extrema dreaptă. 

2.  În primele zile ale noului an, în mass-media burgheză au proliferat comentariile privind poziția periculoasă a formelor democratice de guvernare în 2024: „A Make-or-Break Year for Democracy Worldwide,“ [Un an decisiv pentru democrația mondială] (revista Time); „2024 Brings Wave of Elections with Global Democracy on the Ballot“ [2024 aduce un val de alegeri cu democrația globală pe buletinul de vot] (Washington Post); „2024 Could Be a Very Rough Year for Democracy“ [2024 ar putea fi un an foarte aspru pentru democrație] (New Yorker); „Why 2024 Could Be the Biggest Year for Democracy Yet“ [De ce 2024 ar putea fi cel mai important an pentru democrație de până acum] (Economist); și „Can Democracy Survive in 2024?“ [Poate supraviețui democrația în 2024] (Financial Times).

3. Comentariile notează că, în 2024, vor avea loc între 70 și 80 de alegeri separate în întreaga lume, la care vor participa aproximativ 4,2 miliarde de oameni, adică mai mult de jumătate din populația globală. Aceasta include alegerile prezidențiale din Statele Unite, alături de alegerile din India, Uniunea Europeană, Regatul Unit, Mexic, Indonezia, Bangladesh, Africa de Sud și zeci de alte țări.

4. În mijlocul acestor alegeri, cadrul instituțiilor democratice burgheze se destramă. „În societate după societate, valorile iliberale și politicienii care le îmbrățișează câștigă teren“, scrie Post. „Numeroase guverne alese par hotărâte să submineze principii de bază ale proiectului democratic, de la libertatea presei la independența unor instituții precum sistemul judiciar și până la capacitatea partidelor de opoziție de a concura în mod echitabil împotriva puterii.“ Financial Times scrie: „Inițiativa privind starea globală a democrației, realizată de Institutul Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală din Suedia, a constatat că anul 2023 a marcat al șaselea an consecutiv în care democrația a scăzut în jumătate din toate țările, cea mai lungă retragere de când au început înregistrările lor în 1975.“

5. Cu toate acestea, nicăieri în mass-media capitalistă nu există o analiză informată istoric a proceselor politice care stau la baza acestei „crize a democrației“, cu atât mai puțin o examinare a factorilor sociali fundamentali care stau la baza marșului spre dictatură și autoritarism.

6. Consolidarea extremei drepte este un fenomen universal. Alegerile din SUA din acest an vor avea loc la numai trei ani de la lovitura de stat fascistă din 6 ianuarie 2021. Trump, principalul pretendent la nominalizare din partea Partidului Republican, este în prezent în fața lui Biden în sondaje în orice competiție. La alegerile europene din iunie, sondajele actuale prevăd că Grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație, care include Rassemblement National al lui Marine Le Pen în Franța și formațiunea fascistă Alternativa pentru Germania (AfD), va câștiga suficiente locuri pentru a deveni al treilea sau al patrulea partid ca mărime în Parlamentul UE.

7. Anul trecut a avut loc alegerea personalității fasciste de televiziune Javier Milei în Argentina, în noiembrie, și ascensiunea Partidului pentru Libertate (PVV) anti-musulman al lui Geert Wilders în Olanda, care a devenit cea mai puternică forță în politică olandeză în urma alegerilor din decembrie. Prim-ministrul Italiei este Giorgia Meloni, aleasă în 2022, al cărei pedigree politic se întoarce direct la Mussolini. În India, premierul Narendra Modi și partidul său de tip fascist Bharatiya Janata Party (BJP) sunt așteptați să obțină un al treilea mandat în urma victoriilor obținute în alegerile statale din decembrie.

8. Din punct de vedere politic, ascensiunea partidelor și a indivizilor fasciști este mult mai puțin o mișcare de masă de jos, ci mai degrabă rezultatul unei orientări universale spre dreapta a clasei conducătoare. Indiferent de eticheta lor – social-democrat, democrat, laburist sau conservator – politicile partidelor stabilimentului sunt în esență aceleași: reduceri masive ale cheltuielilor sociale și creșteri ale cheltuielilor militare, împreună cu sprijinul pentru războiul SUA-NATO împotriva Rusiei în Ucraina și genocidul israelian din Gaza.

9. În același timp, partidele capitaliste consacrate adoptă din ce în ce mai mult programul și politicile fasciștilor. Anul s-a încheiat cu adoptarea de către reprezentanții statelor membre ale UE și de către Parlamentul European a „Sistemului european comun de azil“ (CEAS), care elimină dreptul la azil, extinde Fortăreața Europa și aprobă oficial deportările în masă și detenția refugiaților în ceea ce echivalează cu lagăre de concentrare.

10. Această reorientare spre dreapta include partide de „stânga“ nominală: Syriza în Grecia, care a venit la putere în 2015 cu promisiunea de a pune capăt austerității susținute de FMI și a procedat la implementarea unor măsuri de austeritate și mai profunde decât predecesorul său; Corbynismul în Marea Britanie, care a lucrat pentru a canaliza opoziția în spatele Partidului Laburist, culminând cu ascensiunea lui Keir Starmer și cu propria expulzare a lui Corbyn din partid; Partidul Stângii în Germania, ale cărui politici de dreapta au dus la o prăbușire a sprijinului în rândul muncitorilor și al tinerilor.

Oligarhie și inegalitate socială

11. La baza acestor procese politice se află procese sociale mai fundamentale. Explicând criza democrației burgheze în perioada dintre Primul și Al Doilea Război Mondial, Troțki a comparat democrația cu „un sistem de siguranțe și întrerupătoare pentru protecția împotriva curenților suprasolicitați de lupta națională sau socială... Sub impactul contradicțiilor de clasă și internaționale prea încărcate, siguranțele democrației fie se ard, fie explodează. Iată ce reprezintă scurtcircuitul dictaturii.“

12. Contradicțiile internaționale care scurtcircuitează siguranțele democrației sunt aceleași contradicții care stau la baza conflictului global în expansiune și a normalizării genocidului ca instrument de politică externă. După cum a explicat Lenin, imperialismul este „reacțiune pe toată linia“. Capitalul financiar, atât în politica sa externă, cât și în cea internă, „tinde nu către democrație, ci către dictatură“. Subordonarea întregii societăți unei politici de război nesfârșit implică nu numai deturnarea resurselor sociale pentru a finanța bugetele militare în expansiune, ci și acțiuni tot mai directe de suprimare a opoziției anti-război la nivel intern.

13. Contradicțiile de clasă esențiale care subminează formele democratice de guvernare se manifestă mai ales prin creșterea extremă a inegalității sociale. Societatea capitalistă a căpătat forma unei oligarhii, în care întreaga viață economică, socială și politică este controlată de o mică elită. Pentru a folosi o altă analogie, concentrările extreme de bogăție fac metastaze ca o tumoare necontrolată, infectând fiecare instituție a statului, instanțele și mass-media.

14. La nivel global, potrivit Oxfam, cei mai bogați 1% din populație dețin acum aproape jumătate din bogăția mondială, în timp ce cei mai săraci 50% dețin doar 0,75%. Doar 81 de miliardari au o avere mai mare decât jumătate din populația globală.

15. Baza de date World Inequality Database (WID), elaborată de Thomas Piketty, Emmanuel Saez și Gabriel Zucman, calculează că averea deținută de cei mai bogați 0,01% din populație (în prezent, aproximativ 800.000 de persoane) a crescut de la 8% în 1995 la 12% în prezent. Decalajul de bogăție dintre cei mai bogați 0,01% și cei mai săraci 50% este cu 50% mai mare astăzi decât era în 2008. Inegalitatea veniturilor este, de asemenea, în creștere. Cei mai bogați 10 % din populația lumii încasează mai mult de jumătate (52 %) din toate veniturile globale, în timp ce jumătatea de jos încasează doar 8,5 %.

16. În „World Inequality Report 2022“ al WID, cea mai recentă actualizare disponibilă, se arată că:

Multimilionarii globali au acaparat o parte disproporționată din creșterea bogăției globale în ultimele decenii: cei 1% din top au luat 38% din toată bogăția suplimentară acumulată de la jumătatea anilor 1990, în timp ce cei 50% din cei de jos au luat doar 2% din aceasta. Această inegalitate provine din inegalitatea profundă a ratelor de creștere între segmentele superioare și inferioare ale distribuției bogăției. Averea celor mai bogați indivizi de pe planetă a crescut cu 6 până la 9% pe an din 1995, în timp ce averea medie a crescut cu 3,2% pe an. Din 1995, ponderea bogăției globale deținută de miliardari a crescut de la 1% la peste 3%. Această creștere a fost exacerbată în timpul pandemiei COVID. De fapt, anul 2020 a marcat cea mai abruptă creștere a cotei de avere a miliardarilor la nivel mondial înregistrată vreodată.

17. Statele Unite găzduiesc cea mai mare concentrație de miliardari din lume, a căror avere colectivă, potrivit Americans for Tax Fairness, a crescut la 5 200 de miliarde de dolari în noiembrie 2023, cea mai mare sumă înregistrată vreodată. În al treilea trimestru al anului 2023, primii 10% din populația SUA dețineau două treimi din averea totală, în timp ce jumătatea de jos deținea doar 2,6%. 

18. „Acumularea de bogăție la un pol“, nota Marx, „este în același timp acumularea de mizerie, agonie a truzii, sclavie, ignoranță, brutalitate, degradare mentală, la polul opus.“ Aproximativ 700 de milioane de oameni, adică aproape 9% din populația globală, inclusiv 333 de milioane de copii, trăiesc în ceea ce Națiunile Unite definesc ca fiind sărăcie extremă, supraviețuind cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi.

19. Acumularea bogăției personale, deși este extrem de semnificativă în sine, este secundară și legată de imensa concentrare a puterii economice într-un număr mic de mega-conglomerate deținute de elitele conducătoare capitaliste.

20. Dimensiunea resurselor controlate de băncile și instituțiile financiare gigantice este enormă. În 2023, JPMorgan Chase (CEO Jamie Dimon) a devenit cea mai mare bancă din lume după ce a achiziționat First Republic, cu active în valoare de 3.700 de miliarde de dolari (mai mult decât PIB-ul Regatului Unit). Societăți gigantice de private equity precum Vanguard (active în administrare, 7,7 trilioane de dolari) și BlackRock (9,4 trilioane de dolari) controlează prin portofoliile lor mari părți din economie. Singur, Vanguard este cel mai mare acționar al 330 de companii din S&P 500, în timp ce BlackRock este investitorul numărul unu în alte 38.

21. Creșterea puternică a indicelui bursier S&P 500 în 2023 a fost determinată de șapte companii din domeniul tehnologiei: Amazon, Apple, Alphabet (Google), Meta Platforms (Facebook și Instagram), Microsoft, Nvidia și Tesla. Capitalizarea de piață combinată a acestora a crescut cu 5.200 de miliarde de dolari doar în ultimul an, reprezentând mai mult de 60% din creșterea de 8.200 de miliarde de dolari a S&P 500 în ansamblu. Doar patru investitori în aceste acțiuni – Jeff Bezos (Amazon), Mark Zuckerberg (Meta), Elon Musk (Tesla) și managerul de investiții private Vanguard – au obținut 491 de miliarde de dolari din deținerile lor. Potrivit Forbes, jumătate din câștigurile înregistrate anul trecut de averile miliardarilor americani au provenit din creșterea acțiunilor tehnologice, opt miliardari din domeniul tehnologiei sporindu-și averile cu cel puțin 10 miliarde de dolari.

22.  Aceste companii și proprietarii lor exercită o putere enormă asupra internetului și a rețelelor sociale, în special după achiziționarea de către Musk a Twitter/X în 2022. Ei sunt strâns legați de stat și își folosesc controlul asupra comunicațiilor pentru a cenzura opiniile opoziționiste și anti-război. World Socialist Web este retrogradat în mod regulat în rezultatele căutărilor pentru termeni cheie, un proces de cenzură expus inițial în 2017 și care a continuat de atunci.

23. Această dinamică socială există în toate țările imperialiste, alături de puterile mai mici. Cel mai bogat om din Asia este în prezent Mukesh Ambani din India (valoare netă de 100 de miliarde de dolari), unul dintre principalii susținători ai lui Modi, a cărui avere a crescut vertiginos în urma victoriilor BJP în alegerile statale din decembrie. Averea lui Ambani provine din controlul pe care îl deține asupra Reliance Industries, cea mai mare companie indiană după capitalizarea bursieră, un conglomerat cu afaceri importante în domeniul energiei, comerțului cu amănuntul, telecomunicațiilor și textilelor. Cea mai bogată persoană din Mexic este Carlos Slim (valoare netă de 105 miliarde de dolari), care controlează secțiuni importante din economia mexicană prin conglomeratul său Grupo Carso și alte investiții.

24. Acestea sunt forțele care sug oxigenul din democrația din întreaga lume. Ideea că drepturile democratice de bază pot fi păstrate fără a aborda forțele și interesele economice care stau la baza acestora este o simplă iluzie.

Criza democrației americane și alegerile din 2024

25. Nicăieri aceste procese nu sunt mai evidente decât în Statele Unite, carlinga imperialismului mondial și centrul global al capitalului financiar. Campania electorală din 2024 se desfășoară în umbra loviturii de stat fasciste din 6 ianuarie 2021, în timpul căreia Donald Trump a încercat să oprească certificarea de către Congres a înfrângerii sale electorale în fața lui Biden, să abolească Constituția și să instaureze o dictatură personalistă.

26. În declarația sa publicată a doua zi după lovitura de stat, World Socialist Web Site a scris că a fost „un punct de cotitură în istoria Statelor Unite“:

Glorificările învechite ale invincibilității și atemporalității democrației americane au fost total compromise și discreditate ca mit politic găunos. Expresia populară „Nu se poate întâmpla aici“, preluată din titlul celebrei relatări fictive a lui Sinclair Lewis despre ascensiunea fascismului american, a fost depășită în mod decisiv de evenimente. Nu numai că o lovitură de stat fascistă poate avea loc aici. Ea s-a și întâmplat aici, în după-amiaza zilei de 6 ianuarie 2021.

Mai mult, chiar dacă efortul inițial nu și-a atins scopul, se va întâmpla din nou.

27. În lunile care au precedat lovitura de stat și în perioada care a urmat, WSWS a documentat conspirația extinsă din spatele insurecției fasciste, în care luarea cu asalt a Capitoliului, la îndemnul lui Trump, a fost doar etapa finală. Conspirația l-a implicat nu numai pe președintele în exercițiu, ci și pe majoritatea conducerii Partidului Republican, împreună cu secțiuni semnificative ale aparatului militar-polițienesc și ale sistemului judiciar.

28. Nicio instituție a stabilimentului politic nu s-a opus în mod activ tentativei de instaurare a unei dictaturi, care a fost foarte aproape de a reuși. Armata și Garda Națională au stat deoparte în timp ce gloata fascistă a lui Trump a ocupat clădirea Capitoliului, căutând ostatici. Partidul Democrat nu a spus nimic în timp ce lovitura de stat se desfășura, Biden însuși așteptând ore întregi înainte de a lansa în cele din urmă un apel patetic lui Trump să iasă la televiziunea națională și să o anuleze.

29. Informațiile substanțiale despre evenimentele din 6 ianuarie care au ieșit la iveală în ultimii trei ani au confirmat această apreciere asupra celor întâmplate. Condițiile sociale și politice care au produs lovitura de stat nu au făcut decât să se intensifice în perioada de timp scursă.

30. Alegerile din 2024 au loc în condiții de criză politică existențială și de prăbușire a tuturor instituțiilor aparatului de stat. Nu este clar că alegerile, presupunând chiar că vor avea loc așa cum este programat, vor produce un rezultat care să fie acceptat ca fiind legitim de către partea învinsă.

31. Spre finalul anului 2023, Curtea Supremă din Colorado și secretarul de stat din Maine au decis că Trump nu poate apărea pe buletinul de vot din cauza acțiunilor sale anticonstituționale din 6 ianuarie, în timp ce oficiali din statele controlate de Republicani au amenințat că îl vor elimina pe Biden ca ripostă. Statul Texas a întreprins acțiuni care contestă în mod deschis autoritatea constituțională a guvernului federal de a determina politica de imigrație. O contestare similară a rezultatului alegerilor din noiembrie este pe deplin posibilă, și nu doar în Texas.

32. Escaladarea tendințelor secționale amenință să rupă întregul aranjament de după Războiul Civil, care a restabilit autoritatea federală unificată asupra statelor separate. Merită să ne amintim că, în 1860, Lincoln nu a apărut pe buletinul de vot în niciunul dintre statele din sud. Decizia a șapte state sudice de a se separa și de a forma Statele Confederate ale Americii, înainte de învestirea lui Lincoln, a pus în mișcare evenimentele care au dus la izbucnirea Războiului Civil câteva luni mai târziu.

33. Desigur, conflictul care sfâșie structurile politice existente nu este între facțiuni progresiste și reacționare ale clasei conducătoare. Democrații și Republicanii sunt două facțiuni reacționare ale oligarhiei corporatiste și financiare. Oricât de intense ar fi diferențele lor tactice, acestea sunt în întregime subordonate agendei lor reacționare comune.

34.  Biden ar fi afirmat că va plasa amenințarea lui Trump la adresa democrației în centrul campaniei sale de realegere. Acest lucru este asemănător cu un deținător de bordel care proclamă că va construi reputația stabilimentului său prin susținerea practicilor de afaceri etice. Biden a fost cel care a declarat, la câteva zile de la insurecția din 6 ianuarie, că obiectivul său este să existe un Partid Republican „puternic“. Partidul Democrat a făcut tot ce a putut pentru a împiedica orice demascare a forțelor politice și sociale din spatele loviturii de stat. Diferitele anchete și audieri au divagat, producând, în cele din urmă, nimic.

35. În ultimii trei ani, preocuparea centrală a administrației Biden a fost escaladarea războiului împotriva Rusiei, urmată de un sprijin deschis pentru genocidul din Gaza. Pe măsură ce anul se apropia de sfârșit, înalți oficiali ai administrației Biden și-au reiterat angajamentul de a sprijini agenda fascistă anti-imigrație a Republicanilor în schimbul creșterii finanțării militare pentru Ucraina.

36. Democrații și republicanii și-au unit forțele în susținerea genocidului din Gaza și în campania tot mai feroce de a cataloga opoziția față de Israel drept antisemită. Demisia forțată a președintelui Harvard, Claudine Gay, face parte dintr-o campanie de intimidare politică și cenzură în campusurile universitare, inclusiv interzicerea grupurilor studențești care se opun genocidului.

Socialism vs. capitalism și oligarhie

37. A pretinde că formele democratice de guvernare pot fi apărate în afara unui atac frontal asupra bogăției elitei conducătoare și a dominației acesteia asupra economiei este culmea șarlataniei politice și intelectuale. 

38. Faptul că dreapta se întărește are mai puțin de-a face cu puterea sa intrinsecă decât cu falimentul total a ceea ce trece drept stânga. La baza neputinței diverselor forme de politici de pseudo-stânga - Bernie Sanders și Socialiștii Democrați din America în SUA; Partidul Stângii în Germania; Podemos în Spania; Syriza în Grecia; mișcarea „Valul roz“ și susținătorii lui Lula în America Latină – se află genuflexiunea în fața Sfântului Sfinților: proprietatea privată, profiturile corporatiste și averea personală. Invocările lor ocazionale ale „socialismului“ constau în întregime din vorbe în vânt. „Socialismul“ la care visează ei este unul care poate fi realizat fără a provoca o scădere a valorii acțiunilor pe Wall Street, adică un socialism fără luptă de clasă, fără exproprierea clasei conducătoare și fără transferul de putere către clasa muncitoare. „Socialismul“ lui Jeremy Corbyn îl face pe cel al vechilor Fabieni să pară aproape bolșevic. Cel al lui Sanders, al lui Ocasio-Cortez și al Socialiștilor Democrați din America se află mult la dreapta reformismului burghez din perioada de la New Deal-ul lui Roosevelt la Marea Societate a lui Johnson.

39. Adevărata bază socială pentru pseudo-stânga sunt secțiuni privilegiate ale clasei de mijloc superioare. Scopul lor nu este restructurarea radicală a vieții sociale și economice, ci mai degrabă redistribuirea bogăției la vârf. Promovarea nesfârșită a diferitelor tipuri de politici rasiale și de gen este forma prin care secțiuni ale clasei de mijloc superioare concurează pentru poziții de putere și privilegii în cadrul consiliilor de administrație ale corporațiilor, în mediul academic, în mass-media, în aparatul sindical și în stat. 

40. În Statele Unite, cei trei ani ai administrației Biden au servit pentru a compromite în mod cuprinzător pretențiile de „stânga“ ale Socialiștilor Democrați din America. Membrii de frunte ai DSA din Congres, inclusiv Ocasio-Cortez, au votat pentru a scoate în afara legii acțiunile de grevă ale muncitorilor feroviari și pentru a finanța războiul SUA-NATO împotriva Rusiei în Ucraina. În mijlocul genocidului israelian din Gaza, Ocasio-Cortez a anunțat că va sprijini finanțarea pentru Iron Dome al Israelului.

41. Orice discuție despre apărarea democrației și lupta împotriva fascismului care ignoră în același timp chestiunea fundamentală a clasei și a puterii economice – și, prin urmare, a recunoșterii necesitatății mobilizării clasei muncitoare la scară globală pentru răsturnarea capitalismului – reprezintă o demagogie cinică și impotentă din punct de vedere politic. Averea miliardarilor trebuie expropriată, iar corporațiile gigantice trebuie să fie transformate, fără despăgubiri pentru marii acționari, în utilități controlate public, administrate pe baza nevoilor sociale, nu a profitului privat. Instituțiile antidemocratice și organele represive ale statului capitalist (armata profesionistă, poliția și agențiile de informații) trebuie să fie abolite și înlocuite cu organizații de control și putere ale muncitorilor, pentru a stabili o economie democratică și planificată la scară mondială.

42. Luptele în creștere ale muncitorilor din întreaga lume reprezintă baza obiectivă pentru dezvoltarea unei mișcări internaționale de masă pentru socialism. Transformarea acestei mișcări obiective într-o luptă conștientă pentru putere necesită dezvoltarea în clasa muncitoare a unei mișcări socialiste internaționale de masă bazate pe teoria marxistă și pe programul și principiile pentru care luptă Comitetul Internațional al Internaționalei a IV-a.