În fața protestelor în masă la care participă milioane de oameni din întreaga lume, guvernul israelian își intensifică genocidul asupra Fâșiei Gaza.

Pe tot parcursul zilei de vineri, Israelul a bombardat și a incendiat spitale din orașul Gaza, care este invadat de forțele israeliene. Israelul a atacat șase spitale, inclusiv două spitale pentru copii, în decurs de 24 de ore.

Șeful spitalului Al-Shifa, Muhammad Abu Salmiya, a declarat pentru Al Jazeera: „Această zi a fost o zi de război împotriva spitalelor“. Aceasta a inclus lovitura directă asupra porții din față a spitalului Al-Shifa, unde se adăpostesc mii de refugiați. Videoclipurile distribuite online arată utilizarea fosforului alb împotriva spitalului, o încălcare flagrantă a dreptului internațional.

Acțiunile regimului Netanyahu beneficiază de sprijinul activ și sunt coordonate cu puterile SUA-NATO și, în special, cu administrația Biden, care respinge în mod repetat și insistent o încetare a focului și orice limite sau condiții pentru acțiunile lui Netanyahu.

Săptămâna trecută, președintele american Joe Biden a declarat că nu există „nicio perspectivă“ de încetare a focului. Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, John Kirby, a reiterat că nu există „linii roșii“ în ceea ce privește uciderea civililor de către Israel. „Acest lucru rămâne valabil“, a declarat Kirby. „Este de asemenea adevărat că atacurile aeriene continuă și este de asemenea adevărat că mor civili în aceste atacuri aeriene“.

Apelurile pentru încetarea focului au fost respinse de întregul stabiliment politic, inclusiv, și nu în mod surprinzător, de josnicul șarlatan politic, senatorul de Vermont Bernie Sanders.

Evenimentele din ultima lună radicalizează milioane de oameni din întreaga lume, fapt care și-a găsit expresia în demonstrațiile în masă împotriva genocidului israelian. Dezvoltarea acestei mișcări necesită o înțelegere a cauzelor care stau la baza atrocității imperialiste.

Sprijinul universal al SUA și al NATO pentru acțiunile ucigașe ale regimului israelian este o prelungire și o aprofundare a 30 de ani de război neîntrerupt, condus de Statele Unite. Imperialismul american și alianța NATO au văzut dizolvarea Uniunii Sovietice în 1990-1991 ca pe o oportunitate de a-și folosi forța militară fără rival pentru a reimpune cătușe asupra fostei lumi coloniale.

În 1991, ca răspuns la Războiul din Golf, Comitetul Internațional al Internaționalei a IV-a a organizat Conferința de la Berlin a muncitorilor împotriva războiului imperialist și a colonialismului. Declarația de convocare a conferinței, „Împotriviți-vă războiului imperialist și colonialismului!“, a explicat acțiunea de bandă imperialistă împotriva Irakului.

Toate marile sarcini istorice și politice cu care s-au confruntat clasa muncitoare și masele asuprite la începutul secolului XX sunt acum puse în fața lor în forma lor cea mai severă. Bombardarea sălbatică a Irakului și distrugerea aproape totală a infrastructurii sale industriale marchează începutul unei noi erupții a barbariei imperialiste. Capitalismul nu poate supraviețui fără să înrobească și să distrugă milioane....

Această divizare în desfășurare și de facto a Irakului semnalează începutul unei noi divizări a lumii de către imperialiști. Coloniile de ieri urmează să fie din nou subjugate. Cuceririle și anexările care, potrivit apărătorilor oportuniști ai imperialismului, aparțineau unei epoci apuse, sunt din nou la ordinea zilei.

Subliniind acest aspect, într-un raport prezentat la Congresul Național Extraordinar al Ligii Muncitorilor din 1991, convocat pentru a discuta Războiul din Golf, David North, pe atunci secretar național al Ligii Muncitorilor (predecesorul Partidului Egalității Socialiste din Statele Unite), a concluzionat:

[Războiul din Golf] marchează începutul unei noi redistribuiri imperialiste a lumii. Sfârșitul erei postbelice înseamnă și sfârșitul erei postcoloniale. În timp ce proclamă „eșecul socialismului“, burghezia imperialistă proclamă, în fapte, dacă nu încă în cuvinte, și „eșecul independenței“.

Primul război împotriva Irakului a fost urmat de o erupție de violență imperialistă. De-a lungul anilor 1990, puterile imperialiste au pus la cale dezmembrarea Iugoslaviei, culminând cu campania de bombardamente din 1998 împotriva Serbiei. Statele Unite au folosit apoi atacurile din 11 septembrie 2001 ca pretext pentru a lansa „războiul împotriva terorismului“, inclusiv invazia Afganistanului și al doilea război împotriva Irakului, care a dus la moartea a peste un milion de oameni.

Statele Unite au lansat o campanie neîncetată de asasinate, tortură și răpiri de-a lungul Orientul Mijlociu, a cărei expresie cea mai oribilă a fost torturarea prizonierilor în închisoarea Abu Ghraib. Aceasta a fost urmată, sub administrația Obama, de războiul împotriva Libiei și de războiul civil susținut de CIA în Siria.

În justificarea propriilor crime împotriva populației din Gaza, oficialii israelieni au indicat precedentul creat de Statele Unite în cadrul „războiului împotriva terorismului“. Crimele de război din trecut sunt folosite pentru a justifica crimele de război din prezent.

În același timp, sprijinul deschis pentru acțiunile de genocid este menit să creeze un precedent pentru viitor. În contextul războiului SUA-NATO împotriva Rusiei în Ucraina și al pregătirilor de război împotriva Iranului și Chinei, puterile imperialiste arată clar că nu există „linii roșii“ pe care nu le vor încălca.

Războiul peste hotare este, în același timp, un război împotriva clasei muncitoare din propria țară.

În lucrarea sa din 1916 ‘Imperialismul și ruptura din socialism’, Lenin a definit imperialismul ca fiind „reacțiune pe toate planurile“. Atât în război, cât și în politica domestică, a explicat el, „capitalul financiar se străduiește pentru dominare, nu pentru libertate. ... Diferența dintre burghezia imperialistă democratică-republicană și cea reacționară-monarhistă este eliminată tocmai pentru că ambele sunt în descompunere“.

Genocidul israelian din Fâșia Gaza este însoțit de o turnură deschisă către represiune și cenzură de stat. Luna trecută, Congresul a adoptat cu o majoritate covârșitoare o rezoluție care îi acuză pe studenții care se opun acțiunilor Israelului de „antisemitism“ și „solidaritate cu teroriștii“. În Florida, grupurile studențești palestiniene au fost interzise, iar Universitatea Columbia a anunțat vineri că atât Students for Justice in Palestine (Studenți pentru Dreptate în Palestina), cât și Jewish Voice for Peace (Vocea Evreiască pentru Pace) vor fi desființate ca grupuri studențești și vor fi împiedicate să organizeze evenimente în campus.

Germania, Franța și Marea Britanie au încercat să interzică demonstrațiile și au efectuat arestări în masă. Vicecancelarul german Robert Habeck a amenințat cu arestarea și deportarea imigranților musulmani care fac declarații împotriva genocidului israelian.

Aceste măsuri sunt îndreptate nu numai împotriva protestelor față de crimele Israelului, ci împotriva oricărei opoziții față de politicile elitei conducătoare. Confruntate cu o mișcare grevistă în creștere, clasele conducătoare ale puterilor imperialiste se îndreaptă spre război și represiune internă.

Erupția războiului, genocidul și represiunea politică nu sunt o aberație. Imperialismul, așa cum a remarcat Lenin, nu este doar o politică, ci mai degrabă o etapă istorică specifică a dezvoltării capitaliste. Opoziția față de imperialism este, prin urmare, o chestiune revoluționară.

Nu este vorba de a face apel la guvernele capitaliste responsabile de aceste crime pentru a schimba cursul, ci de îndreptarea către clasa muncitoare, fuzionând lupta împotriva războiului cu luptele în curs de dezvoltare ale muncitorilor din întreaga lume împotriva inegalității și a exploatării. Acest lucru include acțiuni de grevă pentru a opri transportul de arme către Israel și dezvoltarea unei mișcări pentru o grevă generală politică pentru a cere încetarea masacrului din Gaza.

Logica acestor lupte este cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare, exproprierea oligarhilor și criminalilor de război capitaliști și reorganizarea socialistă a vieții economice la scară mondială.