Discursul președintelui SUA, Joe Biden, de joi seară, la televiziunea națională, a fost o cerere de noi și vaste cheltuieli militare pentru a extinde războiul proxy SUA-NATO în curs de desfășurare împotriva Rusiei în Ucraina și pentru a mai varsa miliarde de dolari în agresiunea israeliană împotriva Gaza și în suprimarea poporului palestinian.
Discursul lui Biden nu a fost o încercare serioasă de a convinge pe cineva sau de a explica în mod rațional politica externă a SUA. Acesta a constat într-o serie de fraze fãrã legãturã, fără niciun argument coerent care să le lege între ele. Biden a făcut o paralelă între Hamas și președintele rus Vladimir Putin care, în mod obiectiv, nu avea nici cel mai mic sens.
Dar, pe măsură ce vorbea, a devenit clar că scopul principal al discursului era de a utiliza războiul din Gaza pentru a procura o factură de cheltuieli masive pentru războiul din Ucraina, pentru a susține guvernul Zelensky dupã eșecului ofensivei de vară a acestuia.
Într-adevăr, New York Times a relatat că 60 de miliarde de dolari din proiectul de cheltuieli de 100 de miliarde de dolari propus de Biden în discurs vor merge pentru a lupta în războiul din Ucraina împotriva Rusiei. Această cifră este de peste două ori mai mare decât solicitarea inițială de 24 de miliarde de dolari făcută de Biden în august. Aproximativ 14 miliarde de dolari vor merge către Israel.
În ciuda naturii sale dezarticulate și incoerente, principala semnificație a discursului este clară: America se îndreaptă cu pași repezi spre un război global, iar președintele Statelor Unite, așa-numitul „comandant-șef“, solicită fonduri suplimentare de 100 de miliarde de dolari, pe lângă cele 1.000 de miliarde de dolari deja propuse pentru toate cheltuielile militare, pentru a finanța această explozie de agresiune militară.
Fără a fi menționat în discurs, dar despre care s-a raportat pe scară largă înainte de solicitarea oficială de vineri către Congres, este faptul că Biden va încerca, de asemenea, să obțină un ajutor militar american în valoare de miliarde de dolari pentru Taiwan – un efort de a provoca un nou conflict cu China – și de a militariza granița dintre SUA și Mexic și de a intensifica intervenția americană în întreaga Americă Latină.
Conștient de opoziția tot mai profundă față de războiul american din Ucraina, care încheie acum cea de-a 18-a lună și care se pare că este împotmolit într-un impas nesfârșit, costisitor și sângeros, Biden a căutat să se sprijine pe conflictul din Israel pentru a justifica continuarea cheltuielilor în Ucraina, care va primi partea leului din orice proiect de lege privind ajutorul militar care va ieși în cele din urmă din Congres.
Deși Biden a declarat că lumea se află într-un punct de inflexiune, acest lucru nu se datorează faptului că războiul este ceva nou pentru Statele Unite. Dimpotrivă, America este în război de peste 30 de ani, iar țările pe care le-a invadat, ocupat sau bombardat însumează o parte semnificativă din populația lumii – Irak, Afganistan, Libia, Siria, Yemen, Pakistan, cea mai mare parte a Africii de Nord, Bosnia, Kosovo, Serbia, Sudan.
Ceea ce este nou e transformarea acestor războaie într-un conflict mai general sau, așa cum a descris-o Leon Troțki în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, când „ciocnirile separate și tulburările locale sângeroase ... trebuie să se unească în mod inevitabil într-o conflagrație de dimensiuni mondiale“.
Contururile acestui nou război mondial pot fi deduse din proiectul de lege de 100 de miliarde de dolari al lui Biden. Acesta vizează extinderea războiului împotriva Rusiei, folosirea conflictului dintre Israel și palestinieni pentru a declanșa un nou război împotriva Iranului și pregătirea pentru un război iminent împotriva Chinei. Administrația americană modelează câmpul de luptă a ceea ce reprezintă un front continuu într-un conflict global al cărui scop este dominarea de către SUA a masei continentale eurasiatice, din Europa de Est, prin Orientul Mijlociu, Asia Centrală și, în cele din urmă, China.
Acest lucru este combinat cu eforturile de a-și proteja 'curtea' din emisfera vestică, prin militarizarea frontierei dintre SUA și Mexic și eliminarea inconvenientelor politice și a potențialelor obstacole, precum Venezuela, Nicaragua și Cuba.
Dacă acest lucru pare un program megaloman de cucerire globală, el articuleazã perspectiva megalomanilor de pe Wall Street și de la Pentagon, în numele cărora vorbește Biden atunci când își rostește laudele despre capacitatea Americii de a face „orice“ atâta timp cât își mobilizează toate resursele.
Biden a folosit chiar limbajul Wall Street în argumentarea următoarei plăți uriașe către Pentagon și industria americană de armament: „Este o investiție inteligentă care va aduce dividende pentru securitatea americană pentru generații întregi“. Muncitorii americani vor plăti cu nivelul lor de trai și cu beneficiile sociale, precum și cu viețile fiilor și fiicelor lor. Dar războiul va plăti cu siguranță pentru Raytheon, Boeing și Lockheed Martin, precum și pentru marile bănci și fondurile speculative care le controlează.
O presă degradată și discreditată va saluta, fără îndoială, discursul lui Biden ca pe o lovitură de maestru politic, așa cum a făcut deja cu discursul său pro-Israel furibund de săptămâna trecută și cu îmbrățișarea sa totală a lui Netanyahu și a guvernului fascist israelian în timpul vizitei sale de miercuri la Ierusalim. Dar oricât de mult ar căuta să îl glorifice pe acest reprezentant semi-senil al unui imperialism senil și criminal, Statele Unite nu sunt capabile să cucerească lumea, ci doar să o distrugă cu arsenalul lor de arme nucleare.
Biden s-a făcut deja coautor al crimelor de război din Gaza, prin vizita sa la Ierusalim și prin îmbrățișarea lui Netanyahu. Cel puțin 4.000 de palestinieni au fost deja uciși, dar este probabil ca numărul morților să crească la cinci sau chiar șase cifre în cursul unei invazii terestre.
Într-o aluzie revelatoare spre sfârșitul discursului său, Biden a invocat-o pe fostul secretar de stat Madeleine Albright, care a descris Statele Unite ca fiind „națiunea indispensabilă“. El nu a citat cea mai cunoscută declarație a lui Albright, când a fost intervievată de „60 Minutes“ în 1996. Ea a fost întrebată despre efectul catastrofal al sancțiunilor americane asupra Irakului, care au provocat moartea a jumătate de milion de copii irakieni din cauza lipsei de medicamente și de nutrienți esențiali. „Cred că este o alegere foarte grea“, a răspuns Albright, „dar prețul, credem noi, merită“.
Există un exemplu mai recent al catastrofei care îi așteaptă pe locuitorii din Gaza în urma unei invazii israeliene. În 2016, când Biden era vicepreședinte în administrația Obama, armata americană a lansat o operațiune împotriva ISIS, care cucerise orașul Mosul din Irak, în care locuiau 2,5 milioane de oameni – aproximativ echivalentul Fâșiei Gaza de astăzi. Mosul era un mediu urban dens, cu o rețea de tuneluri săpate pentru a se proteja de bombardamentele americane. Pe măsură ce forțele americane au înconjurat orașul și s-au apropiat, au distrus rețeaua de apă și alte infrastructuri, iar aproape un milion de oameni au fugit pentru a-și salva viața. Pentagonul a numit acest lucru „cel mai precis război aerian din istorie“.
Discursul lui Biden nu va convinge milioanele de tineri și muncitori, din America și din întreaga lume, care s-au angajat deja în proteste în masă împotriva genocidului israelian din Gaza. Nu va face decât să îi înfurie și mai mult.
Aceste proteste au izbucnit nu doar din simpatie față de două milioane de palestinieni, lipsiți de hrană, apă și electricitate în asediul din Gaza. Populația lumii începe să recunoască cererea lui Biden pentru și mai multe miliarde pentru război ca pe o amenințare mortală pentru ei înșiși.
Opoziția masivă la nivel mondial este amplificată și mai mult de noi crime ale guvernului israelian, cum ar fi bombardarea spitalului Al-Ahli, în care au fost uciși până la 500 de palestinieni, și, cel mai recent, bombardarea unei biserici din Gaza, una dintre cele mai vechi structuri creștine din lume, care a ucis 150 de persoane.
Biden a susținut minciuna grotescă potrivit căreia spitalul Al-Ahli a fost distrus de o rachetă palestiniană, nu de o armă israeliană. Dar sprijinul său pentru Netanyahu nu face decât să intensifice opoziția față de război. În timp ce își rostea discursul la televiziunea națională, Casa Albă era înconjurată de manifestanți, printre care mulți evrei americani, care scandau opoziția lor față de atrocitățile americano-israeliene.
O mișcare de masă este deja în curs de desfășurare în întreaga lume împotriva genocidului Israelului împotriva palestinienilor. Această mișcare trebuie să lupte pentru a mobiliza opoziția de masă în rândul tinerilor și al muncitorilor la scară mondială pentru a cere încetarea blocadei israeliene, pentru a împiedica iminenta invazie și reocupare a Gazei și pentru a opri furnizarea de arme, muniții și alte echipamente de către puterile imperialiste, în primul rând de către Statele Unite, către regimul sionist. Aceasta trebuie să pornească lupta nu numai împotriva războiului american din Orientul Mijlociu, ci și împotriva rãzboiului contra Rusiei și marsului cãtre rãzboi cu China.
Dar sarcina centrală în lupta împotriva războiului este intervenția clasei muncitoare ca forță politică conștientă. Mișcarea internațională de grevă care este acum în curs de desfășurare trebuie să fie unificată cu mișcarea împotriva războiului, pe baza unui program politic socialist.