După ce-a trecut în revistă lupta muncitorilor de la Ford împotriva unei trădări sindicale care a dus la reduceri salariale drastice la uzina din Craiova, în sudul României, un simpatizant al World Socialist Web Site (WSWS) Autoworkers Newsletter din Complexul Ford Rouge în Dearborn, Michigan, în împrejurimile lui Detroit, a denunțat atacul ca fiind o „SOP (procedură operativă standard)” din partea dictaturii conducerii și a sindicatului care acum este tipică în fabricile de pretutindeni, indiferent de naționalitatea lor sau de convingerile politice ale cutărui sau cutărui funcționar sindical.

Muncitorul de la Ford a explicat care sunt asemănările luptei de azi în România cu ceea care s-a ivit în bătălia din 2015 pentru contract în Statele Unite și tragicul ei deznodământ, care a produs un aflux masiv de muncitori temporari și la jumătate de normă contra unei plăți de mai puțin de jumătate, distrugerea condițiilor de muncă cât și a demnității muncitorilor, precum și o sporire a cifrei de decedați în uzine ca rezultat al încălcărilor sistematice ale normelor de siguranță și a unei acute sporiri a sinuciderilor printre muncitori.

Răspunsul lui imediat, fără menajamente, la lupta în Craiova fu a face un apel pentru o luptă unită globală împotriva conspirației sindicale și manageriale pentru a impune reduceri salariale, umilire și intimidare. WSWS Autoworkers Newsletter protejează numele corespondenților săi prevăzând potențiale retalieri din partea companiei și a sindicatului.

Simpatizantul nostru începu prin a declara, „Ei [muncitorii români de la Ford] trebuie să ia legătură cu noi, cei de la [Ford] Rouge. Dar trebuie să se conecteze nu numai cu noi, ci și cu toți muncitorii, de aici, din Europa, Africa, China, de peste tot”.

Povestea cu liderul sindical, d-na Maria Manea, prea este cunoscută. Ea a fost aleasă pentru a impune noul contract care dubla contribuția muncitorilor la asigurarea lor medicală fără compensații comparabile, realizănd de fapt o reducere salarială uriașă.

„Știi ce a fost aia”, continuă. „Au cumpărat-o și i-au plătit”, și atunci i-a încurajat pe frații și pe surorile din Craiova ca să facă o curățenie totală în casă.

„Nu trebuia să se oprească după ce s-au descotorosit de ea. Sunt sigur că în toate aspectele, întregul lanț de comandă al sindicatului era cumpărat”.

Ca mulți alți în uzine, simpatizanții WSWS trag învățăminți din anii și deceniile de o amară trădare după alta. „Asta este ceea ce văzurăm”, a zis. „Este ca și cum șpaga ar fi înauntru.

„Voi folosi ca analogie finalele NBA [Asociația Națională de Baschet]”, a explicat, referindu-se la suspiciunile de manipulări. „Nu pot să-i controleze pe toți jucătorii. Dar când te uiți la arbitri, șefii corporativi care controlează toate veniturile de pe publicitatea la televizor, biletele pentru stadion, promoții și pariuri — toate alea — trebuie să te întrebi, vor patru zile de plată, sau vor șapte?”.

„Așa că le spun arbitrilor să-l penalizeze cât mai mult pe cutărică, astfel încât acel jucător vedetă să fie nevoit să stea pe bancă și așa se întinde până la șapte meciuri. La hochei au același lucru. Și așa este cum stă treaba în sindicat. O să-ți plătim pe sub mână și să menținem contractul în felul care vrea compania”.

Mulți muncitori au zis la Autoworker Newsletter că presiunea și intimidarea pe care o suportă acești tineri a dus direct la presupusă sinucidere a tânărului muncitor de la Ford Coby Hennings din apropiata Uzină Woodhaven Stamping de la Ford.

“Este de departe problema principală a muncitorilor cu mai multă vechime, a noilor angajați și a muncitorilor cu jumătate de normă, a tuturor în egală măsură”, a spus. De la restructurarea contractelor în industria auto sub rețetele pentru faliment ale guvernului lui Obama în 2009, corporațiile au beneficiat, obținând câștiguri record an după an, de un șuvoi de noi angajați, TPT-i (muncitori temporari și cu jumătate de normă), și de a face angajări la rate enorm reduse și distrugerea drepturilor muncitorilor și a condițiilor de muncă.

A continuat, „Asta este ceea ce s-a întâmplat în ultimul nostru contract. Nick Fatalis era președintele sindicatului. Ne-a trădat. Așa că am votat ca să-l dăm afară. Acum îl avem pe Bernie Rickie. Dar contextul este același. Aceeași SOP (Procedură Operativă Standard). Se întâmplă de mulți ani. Nu suntem de față când numără voturile. Sindicatul are numai puțini oameni de încredere care numără voturile. Ei numără voturile. Același lucru cu contractul. Am votat „nu”, dar au aruncat voturile noastre la gunoi”.

„Vor să-i mențină pe TPT-i timp de trei zile pe săptămână. Câștigă mai puțin de jumătate din salariu, și au familii de hrănit. Nimeni n-ar trebui să aștepte opt ani ca să ajungă la plata maximă. Nu o să ajungă niciodată la plata maximă. Nici muncitorilor cu mai multă vechime nu le place. Nici unul din ei n-a trebuit să aștepte opt ani ca sa obțină plata maximă. Înainte erau nouăzeci de zile”.