Încercarea de a distruge sistemul public de sănătate din România reprezintă o nouă etapă a programului de contrarevoluţie socială la care elitele româneşti s-au angajat, la cererea Uniunii Europene şi a Fondului Monetar Internaţional. Noile reforme vor duce la privatizarea spitalelor şi la introducerea asigurărilor private pentru majoritatea serviciilor medicale.

Încercarea anterioară de a impune privatizarea sistemului de sănătate din 2012 a devenit punctul central al opoziţiei populare împotriva programului de austeritate al guvernului. Protestele pentru apărarea sistemului de sănătate s-au transformat în demonstraţii de masă împotriva guvernului. O grevă  a minerilor din Valea Jiului care ameninţa să scape de sub controlul sindicatelor a forţat în cele din urmă guvernul conservator al lui Emil Boc să demisioneze.

Noul guvern al lui Victor Ponta, format de social democraţi (PSD) împreună cu partenerii lor de coaliţie, Partidul Naţional Liberal, se bazează pe susţinerea mass mediei şi pe legăturile organice ale social democraţilor cu birocraţia sindicală pentru a implementa acelaşi program. 

Sindicatele, care au permis toate atacurile asupra muncitorilor ce au avul loc după restaurarea capitalismului, joacă un rol central în împărţirea sistemului de sănătate. Un rol important în acest proces a fost asumat de Vasile Astărăstoaie. 

Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România, şi-a asumat, încă din toamna lui 2012, sarcina de a coagula diverse organizaţii şi sindicate în jurul Coaliţiei Profesioniştilor din Sănătate. Astărăstoaie, birocrat de carieră şi fondator a şase organizaţii neguvernamentale, a fost denumit în presă „omul orchestră”, pentru că a deţinut până la şapte posturi bugetare în acelaşi timp.  

Implicat în politică la nivel regional şi naţional de 25 ani, el a participat în mod direct la conceperea legislaţiei pentru privatizarea sisemului de sănătate, făcând parte din Comisia Prezidenţială pentru sănătate. 

Coaliţia sindicală, formată în iulie 2013, avea să funcţioneze ca un organ de propagandă pentru a demoraliza rezistenţa muncitorilor şi ca o pârghie pentru a obţine beneficii de la guvern pentru păturile birocratice pe care le reprezintă Astărăstoaie.  Numeroasele discuţii cu uşile închise purtate cu reprezentanţii guvernului nu au adus decât promisiunea că membrii Coaliţiei vor fi reprezentaţi în grupurile de lucru ale guvernului şi în consiliile administrative ale spitalelor pilot, primele propuse pentru privatizare.

În acelaşi timp, Coaliţia joacă un rol crucial în menţinerea vălului de tăcere şi dezinformare impus de guvern şi de media. Coaliţia a organizat doar forme de protest inofensive şi a promovat cereri pur economice sau care se referă la „demnitatea profesională”. Ei ascund astfel , atât faţă de public cât şi de proprii lor membrii, amploarea reală a reformelor .

Una dintre cele mai vocale cereri ale Coaliţiei a fost dublarea salariilor medicilor rezidenţi, cerere pe care au folosit-o în mod consistent ca o perdea de fum pentru lipsa de opoziţie faţă de noua legislaţie. Cinismul acestei manevre a fost subliniat de către unul dintre liderii sindicatului Sanitas, care a declarat că personalul medical auxiliar a fost de acord să renunţe la propriile lor cereri în favoarea cererii (care nu va fi niciodată realizată) de dublare a salariilor medicilor rezidenţi.

Medicii rezidenţi sunt printre cele mai oprimate categorii de muncitori din spitale şi nu sunt incluşi în nici un sindicat, ceea ce îi face o potenţială sursă de opoziţie dificil de controlat. Ei sunt angajaţi cu contracte temporare şi pot câştiga chiar 200 euro pe lună, mulţi dintre ei fiind obligaţi să plătească aproximativ 225 euro chirie pentru o garsonieră în marile oraşe universitare sau să locuiască în căminele pentru studenţi. Există relatări că mulţi medici rezidenţi au participat la demonstraţiile anti-austeritate din 2012. 

Astărăstoaie a promovat o organizaţie neguvernamentală dubioasă, Asociaţia Medicilor Rezidenţi, care nu are o bază reală în spitale, încercând să aducă medicii rezidenţi în spatele Coaliţiei. 

Opoziţia faţă de legi este în creştere, pe măsură ce muncitorii încep să vadă amploarea reală a atacurilor. În ciuda tăcerii impuse de Coaliţie asupra gradului real al atacurilor, există deja 57000 de semnături pentru o petiţie care propune o grevă generală. Cu toate acestea, sindicatele sunt implicate în mod activ în a preveni o astfel de acţiune. 

Orice opoziţie va lua, în mod necesar, forma unei rebeliuni împotriva sindicatelor. Temându-se de o reacţie negativă a muncitorilor din cauza asocierii cu Astărăstoaie, sindicatul Sanitas, cea mai mare organizaţie din Coaliţia Profesioniştilor din Sănătate, a fost forţat să mimeze o oarecare opoziţie. 

Pe 16 octombrie, Sanitas şi-a arătat disponibilitatea de a ţine discuţii separate cu guvernul, deşi sindicatul participase până atunci, ca parte a Coaliţiei, la fiecare rundă de negocieri. Sindicatul a ieşit cu o declaraţie în care susţinea că se opune la ceea ce acum numeşte „privatizarea mascată a spitalelor” şi cerând „o lege a salarizării specifice pentru toţi angajaţii din sănătate”.

Sanitasul nu face decât să caute o modalitate de a vinde muncitorilor reformele şi este în realitate determinat să extindă plata pe criterii de performanţă, una dintre componentele cheie ale planurilor guvernului. 

WSWS i-a cerut lui Marius Sepi, prim-vicepreşedintele Sanitas şi mebru marcant al PSD până în 2011, să clarifice declaraţiile sindicatului. Sepi a explicat că, deşi sindicatul „nu este de acord cu schimbarea statutului spitalelor” aşa cum cere proiectul pilot al guvernului, Sanitas „nu se opune proiectului” şi „nu au cerut retragerea lui”.

În schimb sindicatul „aşteaptă lămuriri” de la guvern care ar putea „să îi convingă”. În legătură cu legea salarizării, Sepi a insistat „să nu se înţeleagă greşit, că Sanitas nu ar dori salarizare pe performanţă”.

El a explicat că sindicatul propune „o lege pentru întreg personalul, care să includă proiectul pilot” al guvernului. Nemulţumit de faptul că în principal medicii vor fi cei afectaţi de plata pe criterii de performanţă, el a spus că ar vrea ca aceasta să se aplice întregului personal sanitar. 

Pe măsură ce social democraţii şi sindicatele intră în conflict cu clasa muncitoare, păturile superioare ale clasei mijlocii, reprezentate de organizaţiile de pseudo-stânga se mişcă rapid către dreapta. CriticAtac este un grup de protest legat de birocraţia sindicală şi de cadrele academice „de stânga” din jurul PSD, care în mod obişnuit foloseşte o frazeologie de stânga sau chiar marxistă.

În timp ce grupul s-a aliniat complet la campania de dezinformare a sindicatelor, ultimul lor articol pe acest subiect exprimă în mod direct toată ostilitatea acumulată de aceste pături sociale faţă de clasa muncitoare. Articolul este semnat de Viorel Rotilă, preşedintele sindicatului Federaţia Solidaritatea Sanitară din România. 

Tema articolului este că problemele sistemului de sănătate sunt cauzate de populaţia muncitoare, care se aşteaptă ca sănătatea să fie un drept social : „Deoarece sănătatea a fost unul din ultimele bastioane ale mentalității comuniste iar o bună parte a cetățenilor este cantonată la nivelul acesteia, evident că politicienii au fost interesați în menținerea acestui slogan”.  Observând că „sănătatea costă”, Rotilă pledează pentru asigurările private şi reiterează cerea sindicatului său pentru plata pe criterii de performanţă. 

Partidul Alianţa Socialistă (PAS), un partid stalinist aliniat la Partidul de Stânga din Germania, nu a emis nici o declaraţie oficială cu privire la problema sistemului de sănătate. Întrebat de WSWS care este poziţia partidului, Constantin Rotaru, preşedintele PAS, a spus că, deşi nu este la curent cu cererile sindicatului, partidul său este în solidaritate completă cu acţiunile Coaliţiei. El a spus că ar adăuga cererea ca statul să ofere asigurare gratuită, insistând în acelaşi timp că partidul său „nu are nimic împotriva clinicilor private”, o cerere care se conformează complet cu pachetul de privatizare al guvernului.