Unul dintre principalele obiective ale programului de austeritate întreprins de Uniunea Europeană şi de elitele româneşti,ca parte a atacului asupra locurilor de muncă şi a standardelor de viaţă pe întregul continent, este distrugerea sistemului de sănătate publică din România. Încercarea de a transforma sănătatea într-un sistem privat, bazat pe profit a fost scânteia care a declanşat protestele de masă împortiva austerităţii de anul trecut, care au dus la demisia guvernului Boc.
Deşi preşedintele Traian Băsescu a retras aparent legea în urma protestele de masă, burghezia românească a rămas determinată să meargă mai departe cu reforma şi a încredinţat Partidului Social Democrat şi Partidului Naţional Liberal, partenerii lor de coaliţie, sarcina de a controla opoziţia populară.
Strategia noului guvern a fost conturată în scrisoarea de intenţie pentru un nou acord stand by aprobată de Fondul Monetar Internaţional în luna Octombrie a acestui an. „În loc să adoptăm o nouă legislaţie, am decis să urmăm o abordare mai graduală, bazată pe modificarea legislaţiei existente. Acest lucru ar trebui să permită iniţiativelor individuale să avanseze cu viteze diferite şi să fie duse la bun sfârşit fără să depindă neapărat de succesul tuturor celorlalte iniţiative.”
Drept urmare, de la 1 octobrie până la 1 noiembrie pe siteul Ministerului Sănătăţii au fost puse în dezbatere publică un proiect privind aşa numitul Pachet de Bază cât şi câteva alte proiecte pilot. Până acum, în România, contribuitorii la Casa Naţionlă de Asigurări de Sănătate beneficiau de acces gratuit şi nerestricţionat la serviciile medicale. Pachetul de Bază reprezintă un set de restricţii care limitează accesul populaţiei la sănătate. Se stabileşte „un set de afecţiuni” pentru care statul nu va mai deconta internarea pacienţilor. Guvernul pretinde că spitalele risipesc resursele şi că internările sunt, în cele mai multe cazuri, nejustificate. Pacienţii trebuie să consulte medicul de familie şi doar dacă este absolut necesar vor fi consultaţi în ambulator de către medicul specialist, dar şi acest sistem va fi restricţionat. Numărul de consultaţii incluse în pachetul de bază este strict specificat şi supus unor criterii riguroase.
Aceste măsuri, despre care guvernul susţine că reprezintă o redistribuire a fondurilor în sistem, se constituie de fapt într-un uriaş exerciţiu de tăiere de fonduri. Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, recunoaşte că acesta este modul „în care cetăţeanului i se spune adevărul, ce poate să primească din banii pe care România îi are pentru Sănătate.”
Pachetul de bază este descris de guvern în scrisoare de intenţie către FMI : „[pachetul de bază] va defini domeniul pe care îl vor ocupa în viitor în sistemul de sănătate asigurările private(punct de referinţă structural)”
Celelalte propuneri alte guvernului, aşa numitele proiecte pilot, pot servi de asemenea ca exemple de „puncte de referinţă structurale” pentru privatizare. Conform „legii privind implementare Proiectului pilot referitor la modificarea statutului spitalelor” 12 spitale vor avea de ales între a deveni regii autonome, ONG uri sau societăţi comerciale. Consiliile de administraţie ale acestor spitale îşi vor adminisra propriile bugete şi vor avea acces la anumite surse de venit, cum ar fi servicii de închiriere ale unor spaţii medicale, echipamente sau aparatură medicală, inclusiv servicii prestate de personalul de specialitate care deserveşte spaţiile închiriate, servicii medicale acordate în regim privat, coplată pentru servicii medicale, împrumuturi care se rambursează din veniturile realizate sau emisiuni de obligaţiuni. Acest proiect va fi implementat la nivel naţional la 9 luni de la demararea lui, la începutul anului viitor, după ce vor fi efectuate 2 evaluări.
Începând cu 1 februarie 2014, va fi implementat pilotul privind veniturile personalului medical, despre care guvernul susţine că va creşte venitul doctorilor şi asistentelor. Legea face o diferenţiere clară între salariu şi venit, făcând ca muncitorii din sănătate să fie dependenţi de nou introdusa plată pe criterii de performanţă. Această lege va introduce paturi private în spitale, oficial pentru a oferi o altă sursă de venit doctorilor. Aceşti „pacienţi privaţi”, care ar putea fi suferinzi de una dintre bolile pentru care pachetul de bază nu mai acoperă internarea, vor putea beneficia de atenţie medicală doar după sfârşitul programului de lucru normal, care durează între orele 7 şi 15.
Aceste măsuri, practic identice cu cele propuse de guvernul Boc înainte să fie forţat să demisioneze, reprezintă un atac direct asupra câştigurilor sociale ale clasei muncitoare şi au drept scop întoarcerea ceasului istoriei cu aproape un secol. Sănătea privată pentru profit a fost abolită în România după al Doilea Război Mondial.
Sistemul de Sănătate Universal care a existat în România a reprezentat un câştig social al relaţiilor de proprietate stabilite de primul stat muncitoresc, URSS deşi în Europa de Est acesta a luat aspectul deformat al dictaturilor staliniste. Pachetul de bază, în ciuda a ceea ce susţine guvernul, va însemna pentru milioane de oameni negarea îngrijirii spitaliceşti de bază şi accesului la atenţie medicală complexă, şi va crea, în acelaşi timp oportunităţi uriaşe de profit pentru companiile private de asigurări.
Textul pare a fi scris ca un dictat cinic al bogaţilor şi al consilierilor lor financiari, conţinând liste şi tabele detaliate care îngrădesc în mod arbitrar accesul la sănătate. „Cei mai buni experţi” şi „statistici” au fost folosiţi pentru a obţine ceea ce guvernul numeşte „strategia noastră ca pachetul de bază să fie însoţit în mod obligatoriu de un pachet complementar, oferit de asiguratorii privaţi de sănătate.”
Sindicatele din sistemul de sănătate joacă un rol vital în introducerea acestei legislaţii reacţionare şi în controlarea opoziţiei populare. Coaliţia Profesioniştilor din Sănătate a fost formată în luna iulie a acestui an cu scopul de a împinge muncitorii din sănătate în spatele legislaţiei şi de a acoperi gradul real al reformelor. Coaliţia este formată din Colegiul Medicilor din Romania, Colegiul Dentiştilor din Romania, Colegiul Farmaciştilor din Romania, Colegiul Psihologilor din Romania, Sindicatul Sanitas, Camera Federativă a Medicilor şi sindicatul Ioan Cantacuzino.
Coaliţia a trasat un set de revendicări, care nu numai că nu intră în conflict cu legislaţia propusă, ci o tratează ca un fapt împlinit. Printre revendicări se află salarii specifice sectorului sanitar, crearea de paturi publice în spitale sau consultarea Coaliţiei în formularea tuturor legilor care privesc sănătatea.
Sindicatele au participat la numeroase runde de consultări cu guvernul, de la care au ieşit întotdeauna în acord. Coaliţia a stabilit un plan de acţiuni pentru a „pune presiune pe guvern”, constând în 10 zile de pichetare a clădirii ministerului, la care au participat în jur de 150 de lideri sindicali, în fiecare zi din alt judeţ, fără a-şi chema proprii membrii să participe, sau fără măcar să informeze muncitorii despre acţiuni.
Pe 14 octombrie Coaliţia le-a cerut muncitorilor să poarte banderole cu steagul naţional pe mână la lucru timp de 3 zile, anunţând mai târziu că această formă de protest se va întinde pe o perioadă de timp nelimitată, până la alte directive. În aceeaşi zi Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România şi lider al Coaliţiei, participa la o dezbatere publică organizată de Ministerul Sănătăţii şi de agenţia de ştiri Mediafax, împreună cu Ministrul Sănătăţii Eugen Nicolăescu şi cu Preşedintele companiei de asigurări Metropolitan Life, Theodor Alexandrescu. La sfârşitul dezbaterii, Nicolăescu a reiterat faptul că toţi partenerii sunt în complet acord, cu excepţia unei singure chestiuni.
Această chestiune se referă la o anumită revendicare a sindicatelor, care a fost în mod constant utilizată pentru a acoperi sprijinul lor pentru legislaţie, anume dublarea salariilor medicilor rezidenţi.
Următoarea zi însă, sindicatele au fost de acord cu păstrarea aceloraşi salarii şi cu acordarea unor burse guvernamentale pentru rezidenţi, fără a oferi mai multe detalii. Aceste burse vor fi probabil legate de criterii suplimentare şi garantează practic renunţarea la orice creştere salarială viitoare. La aceeaşi întâlnire, membrii Coaliţiei au fost de acord ca până pe 25 octombrie să îşi trimită reprezentanţi în grupurile de lucru ale guvernului.
Sindicatele au planificat un „marş al tăcerii” pe 2 noiembrie, anunţând că vor participa aproximativ 5000 de membri. Participarea la marş va fi strict reglementată, participanţii trebuind să se înregistreze pe liste care se închid cu 5 zile înainte de eveniment. Acest gen de proteste inofensive au fost deja recompensate de guvern, reprezentanţi ai coaliţiei sindicale fiind invitaţi să participe în consiliile administrative ale spitalelor pilot.
Partidul Social Democrat şi sindicatele se pot baza şi pe susţinerea loială a diverselor grupuri de protest ale clasei mijlocii.
Grupul de pseudo-stânga CriticAtac, care se specializează în a oferi birocraţiei sindicale o faţadă de stânga găzduieşte revendicările sindicatului Ioan Cantacuzino pe siteul lor şi este complice cu operaţiunile sindicatului. Într-un articol pe acelaşi site, Sorin Paveliu, de mulţi ani un apropiat al corpurilor decizionale din sistemul de sănătate atacă pachetul de bază al guvernului de la dreapta. De exemplu, el se întreabă de ce şi-ar mai plăti oamenii contribuţia pentru pachetul de bază, din moment ce neasiguraţii vor beneficia de aceleaşi servicii medicale. De fapt, Paveliu reacţiona la informaţii false, rezultate dintr-o gafă de comunicare a Ministrului Sănătăţii. În realitate, cei neasiguraţi nu au dreptul la aceleaşi servicii medicale, neavând nici măcar dreptul la un medic de familie.
Este nevoie de o nouă luptă pentru sistemul de sănătate. Rolul falimentar şi trădător pe care îl joacă sindicatele dovedeşte încă o dată că atacurile asupra condiţiilor de viaţă nu pot fi opuse pe baza revendicărilor economice limitate. Toate câştigurile istorice ale clasei muncitoare sunt atacate în Europa, în SUA şi în toată lumea ca rezultat al răspunsului elitelor financiare la criza istorică a capitalismului. Muncitorii îşi pot apăra, chiar şi cele mai elementare drepturi sociale, numai în cadrul unei lupte politice internaţionale împotriva tuturor partidelor burgheze şi aliaţilor lor din clasa mijlocie.
Muncitorii din sănătate trebuie să formeze comitete de acţiune independente, formate din doctori, asistente şi personal auxiliar şi să ia lupta din mâinile birocraţilor de sindicat corupţi. Ei trebuie să facă apel la pacienţi şi la alte segmente ale clasei muncitoare, într-o mobilizare populară largă împotriva tăierilor guvernului.