Săptămâna trecută, în ciuda masivei opoziţii populare americane, apelurile pentru un război împotriva Siriei s-au înmulţit. Apelurile vin în urma unor rapoarte care au susţinut că forţele de opoziţie islamiste, care luptă împotriva regimului preşedintelui sirian Bashar al-Assad, au suferit înfrângeri grave.

 

Vorbind la NBC News, premierul turc Recep Tayyip Erdogan a făcut presiuni ca Washingtonul să întreprindă acţiuni militare împotriva Siriei.

 

El a repetat acuzaţiile nefondate conform cărora regimul Assad a folosit armele chimice. Acuzaţiile au fost respinse de investigatorul ONU Carla del Ponte. Prim ministrul a declarat însă că "este evident că regimul sirian a folosit armele chimice şi rachete." Susţinând că "lina rosie" a fost depăşită, el a spus: "Dorim ca Statele Unite să îşi asume mai multe responsabilităţi şi să ia măsuri. Vom discuta despre paşii care urmează să fie luaţi."

 

Erdogan a respins imediat rapoartele potrivit cărora armele chimice utilizate în Siria au fost de fapt folosite de opoziţia sustinută de SUA.

 

El a subliniat că guvernul său ar sprijini impunerea de către SUA a unei "zone no - fly" în Siria. Acest lucru ar implica distrugerea apărării aeriene siriene şi doborârea oricărei aeronave siriene, care s-ar înalţa spre cer.

 

Apelurile lui Erdogan pentru o acţiune militară au rezonat în presa americană. Redacţia Washington Post a cerut " o campanie aeriană precum şi arme pentru opoziţia moderată" care să " încline repede balanţa militară împotriva regimului Assad." Editorialistul de la Wall Street Journal, Bret Stephens, a propus o listă lungă de atacuri împotriva lui Assad, printre ele aflându-se şi trimiterea forțelor terestre americane. "Dezafectaţi pistele de la bazele aeriene siriane, inclusiv cea a Aeroportului Internaţional din Damasc ... utilizaţi mijloace navale pentru a impune o zonă no-fly asupra vestului Siriei ... aprovizionaţi Armata Siriană Liberă cu echipament militar greu, inclusiv blindate şi tancuri uşoare şi pregătiţi-vă pentru a confisca şi înlatura armele chimice din Siria, chiar dacă aceast lucru înseamnă o prezenţă (temporară) la sol."

 

Apelurile pentru război au venit pe fondul rapoartelor unor eşecuri majore suferite de opoziţia din Siria care este susţinută de SUA. Motivul pentru aceste eşecuri sunt dimensiunile sale reduse, lipsa de sprijin popular şi asistenţa militară în creştere pe care regimul Assad o primeşte din Rusia, Iran şi Liban.

 

După două luni de bombardamente grele, forţele guvernamentale au recucerit din mâinile "rebelilor" oraşul strategic Khirbet Ghazaleh şi au redeschis rutele pentru transport guvernamental către Deraa, oraşul în care, cu doi ani în urmă, au început protestele iniţiale ale opoziţiei. Liderii opoziţiei au recunoscut acest fapt ca fiind un mare pas înapoi. "Mâine va avea loc marea tragedie. Ruta de aprovizionare a regimului spre Deraa va fi redeschisă, ofiţerii se vor întoarce, vor fi aprovizionaţi cu muniţie şi bombardamentele se vor relua," a declarat Abu Yacoub, comandant al Brigăzii Martirilor din Khirbet Ghazaleh.

 

Joi, şeful Biroului BBC din Orientul Mijlociu, Paul Danahar, a scris că Armata Siriană Liberă (FSA) se rezumă la doar căţiva "oameni cu arme," uniţi doar de faptul că " îndreaptă armele lor în aceaşi direcţie." El a spus că FSA nu este o "forţă coezivă" şi că acesteia îi lipseşte o " structură de comandă."

 

Un articol din Jerusalem Post din 3 mai intitulat " Învinge Assad în Siria?" descrie înfrângerea miliţiilor de opoziţie din jurul Qusayr de către forțele Hezbollah, precum şi capturarea săptămâna trecută a oraşului Otaiba de către fortele lui Assad şi indică puterea aflată în creştere a lui Assad faţă de forţele proxy ale SUA. Potrivit articolului, " moralul printre suporterii regimului s-a îmbunătăţit semnificativ în ultimile săptămâni. Articolul se încheie cu concluzia că "Assad nu prezintă semne că ar ceda."

 

În aceste condiţii, aliaţii lui Assad intensifică livrările militare spre Damasc. Guvernul rus a anunţat planurile sale de a vinde Siriei sisteme de rachete antiaerian de tip S-300. Afacerea se ridică la 900 de milioane de dolari şi ar susţine în mod substanţial capacitatea regimului sirian de a se apăra împotriva loviturilor aeriene ale SUA şi Israelului.

 

Secretarul de stat John Kerry a criticat vânzarea ca fiind "destabilizatoare", iar guvernul israelian a făcut apeluri pentru ca Rusia să oprească tranzacţia. La scurt timp înainte de acestă achiziţionare, raiduri israeliene, care au folosit rachete de distanţă lungă, au atacat Damascul de dincolo de graniţa siriană.

 

Marţea trecută, Iranul a promis să răspundă raidurilor israeliene cu "lovituri sub centura în mai multe locaţii." Trimisul Iranului în Siria, Ali Akbar Salehi, a promis "conducerii siriene şi poporului său sprijinul deplin şi nelimitat al Iranului. Sprijinul politic, militar şi economic este împotriva takfirilor [forţe extremiste sunite de tip Al - Qaeda], teroriştilor, Israelului, SUA şi toţi cei care îndrăznesc să atace acestă ţară."

 

Liderul Hezbollah Sheikh Hassan Nasrallah a anunţat tot joi că Siria va furniza miliţiilor sale "arme speciale pe care nu le-a avut până acum," şi a numit acestă decizie una care va "schimba regulile jocului."Aparent, armele sunt transferate ca răspuns la raidul Israelului asupra Damascului. "Acesta este reacţia strategică a Siriei, " a explicat el.

 

Aceste livrări evidenţiază amplele implicaţii regionale ale războiului proxy pe care Washingtonul l-a purtat împotriva regimului Assad, bazându-se în principal pe forţele islamiste legate de Al Qaeda, şi riscul ca un război SUA în Siria să ducă la escaladarea într-un conflict regional sau chiar global.

 

În cadrul clasei muncitoare din SUA există opoziţie largă faţă de tendinţa Preşedintelui Barack Obama şi a Partidului Democrat pentru un nou război în Siria. Un sondaj recent a raportat că opoziţia populară americana faţă de război este de 62 la sută.

 

Conflictul a cerut deja un preţ oribil de la poporul sirian. În ultimele câteva luni, numărul sirienilor strămutaţi de la casele lor datorită războiului a crescut de la 2 milioane la 4,25 milioane. Conform Oficiului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), 6,8 milioane de sirieni, inclusiv 3,1 milioane de copii, sunt clasificaţi ca fiind " în nevoie stringentă de asistența umanitară".

 

Oficialii iordanieni au declarat că refugiaţii sirieni alcătuiesc acum 10 la sută din populaţia totală a Iordanului. Avand în vedere tendinţele acutale, pe la mijlocul lui 2014 această cifră va exploda la 40 la sută.

 

Pregătirile unor operaţiuni militare americane împotriva Siriei sunt însoţite de eforturi diplomatice de a aduce la putere un guvern post-Assad favorabil condiţiilor impuse de imperialismul SUA. Secretarul de stat John Kerry a sperat la un acord cu Rusia, acord care ar deschide calea pentru împărţirea puterii.

 

Acest plan a primit aprobare semnificativă în cercurile strategice şi cele ale mass-mediei. Zbigniew Brzezinski, un proeminent arhitect al politicii imperialiste americane, a emis o critică puternică împotriva acţiunilor militare propuse împotriva Siriei. El a propus în schimb încercarea de a implica Rusia şi China în planurile SUA pentru a-l elimina pe Assad cu ajutorul diplomaţiei.

 

El a spus că "diferitele scheme, care au fost propuse pentru un fel de intervenţie limitată la marginile zonelor de conflict - zone no-fly, bombardarea Damascului şi aşa mai departe - pur şi simplu ar înrăutăţi situaţia. Niciuna dintre aceste propuneri nu ar duce la un rezultat strategic benefic pentru noi. Dimpotrivă, acestea ar putea duce la un “cel mai scenariu” complex şi nedefinit. Singura soluţie este ca Rusia şi China să ofere sprijinul lor pentru alegeri supravegheate de ONU la care, cu noroc, Assad ar putea fi "convins " să nu participe."

 

În mod asemănător s-a exprimat şi David Ignatius de la Washington Post. El a propus " un guvern militar de tranziţie ", care ar include elemente "înţelepte din cadrul armatei lui Assad", sub conducerea Generalului Salim Idriss, sprijinit de SUA, un dezertor care se află acum la conducerea forţelor siriene de opoziţie.

 

Oficialii americani speră ca în cadrul unor negocieri organizate în comun cu guvernul rus, ofiţerii sirieni să poată fi convinşi să organizeze o lovitură de stat pentru a-l înlatura pe Assad şi să ajungă apoi la o înţelegere cu opoziţia susţinută de SUA. Planul lor implică o noua coaliţie de guvernământ, compusă din elemente din opoziţie şi din cadrul regimului. Aceasta a fost descrisă de Ignatius ca fiind " un guvern militar de tranziţie care ar include elemente înţelepte din cadrul armatei lui Assad." Assad ar fi înlăturat de la putere, însă membrii de rang inferior din cadrul guvernului său ar putea râmăne.