Joi seara, Israelul a bombardat Aeroportul Internaţional din Damasc, iar duminică dimineaţa, ţinte militare din Damasc. Aceste acţiuni sunt acte neprovocate şi ilegale de război, instigate de către Washington şi aliaţii săi europeni, ca parte a escaladării campaniei lor împotriva Siriei.
Conform mass-mediei din Rusia, atacul de duminică a ucis 300 de soldaţi şi a rănit alte câteva sute.
Forţele israeliene au acţionat de fapt ca sprijin aerian pentru miliţiile islamiste din opoziţie care se află în jurul Damascului şi care sunt susţinute de SUA. Consiliul Militar de opoziţie din Damasc a emis la scurt timp după bombardamentele de duminică o declaraţie în care a făcut apel la luptătorii săi să lase deoparte diferenţele şi să lupte împreună împotriva trupelor siriene.
Atacurile vin pe fondul unei dezbateri la Washington legate de modul în care administraţia Obama ar trebui să escaladeze războiul din Siria, având în vedere eşecul forțelor sale proxy de a răsturna regimul sirian. Editia New York Times de duminică a descris acest lucru ca fiind " cea mai urgentă problemă de politică externă din cel de-al doilea mandat [a lui Obama]."
Metodele care sunt luate în considerare mărturisesc caracterul politic penal al acţiunii care este întreprinsă. Acestea includ fie acordarea mai multor arme opoziţiei dominate de frontul Al Nusra, care are legături cu Al-Qaeda şi este susţinută de SUA, sau iniţierea definitivă a ostilităţilor americane. Această ultimă opţiune include lansarea atacurilor SUA asupra aeronavelor şi apărării aeriene siriene pentru a instaura o "zona no-fly" în interiorul ţării sau invadarea Siriei cu trupele SUA din Iordania sau Turcia.
Există multe indicii că atacurile israeliene au fost “exerciţii de probă” în vederea unor posibile atacuri aeriene ale SUA asupra Siriei. Deşi oficialii americani şi europeni au discutat despre lansarea unor atacuri pentru a instaura o zonă no-fly, Washingtonul s-a ferit până acum de la organizarea acestora fiind preocupat de sistemele de apărare aeriene ale Siriei.
Vorbind la NBC News în cadrul emisiunii "Meet the Press", senatorul american Patrick Leahy (democrat din Vermont) a spus că atacurile israeliene au fost efectuate cu avioane F-16 furnizate de SUA şi că acestea au dovedit că "sistemele de apărare aeriene furnizate de ruşi nu sunt la fel de bune cum se spunea." În cadrul aceluiaşi program, corespondentul NBC Andrea Mitchell a declarat că după atacurile israeliene, instaurarea unei zone no-fly în Siria pare mult mai probabilă.
Administraţia Obama a aplicat rapid sigiliul său de aprobare atacurilor israeliene. Oficialii americani au afirmat fără nicio dovadă că atacurile de joi seara au vizat un transport de rachetele iraniene către organizaţia şiită libaneză Hezbollah, un aliat al regimului şiit condus de preşedintele sirian Bashar al-Assad. Surse din opoziţia siriană sprijinită de SUA au declarat că exploziile masive, care au zguduit Damascul duminică dimineaţa, au fost atacrui care au vizat baze ale armatei siriene şi facilitatea de cercetare militară Jamraya, unde se presupune că s-ar dezvolta arme chimice.
Obama a declarat din Costa Rica, acolo unde călătoreşte timp de trei zile în cadrul turneului Americii Latine: "Israelienii au dreptul să prevină transferul de armament avansat către organizaţii teroriste precum Hezbollah ... Noi ne coordonăm îndeaproape cu israelienii şi ştim că ei sunt foarte aproape de Siria şi foarte aproape de Liban."
Asemeni minciunilor utilizate pentru a justifica invazia SUA din Irak, raţionamentele pentru războiul împotriva Siriei sunt prezentate publicului într-un amestec de acuzaţii nefondate şi minciuni. Afirmaţiile despre unele dovezi existente că Assad a folosit armele chimice sunt false. Ele se bazează pe acuzaţiile că unii luptători au găsit sau au fost otrăviţi cu gaz neurotoxic sarin. Un oficial britanic a mărturisit duminică că " este încă complet neclar cine a folosit gazul, în ce cantităţi şi cu ce efect."
Cu toate acestea, reacţia SUA la atacurile israeliene exemplifică un lucru: după războaiele din Irak şi Afganistan, Washingtonul încearcă să lanseze un război imperialist nou, pe scară largă, de această dată împotriva Siriei. Consecinţele lansării unui astfel de război de agresiune vor fi chiar mai mari decât cele ale războiului din Irak.
Războiul proxy american a pus deja pe jar Orientul Mijlociu. Menit să izoleze şi să intimideze principalul aliat regional al Siriei, Iranul - ţară bogată în petrol - acesta atrage Hezbollahul în luptă şi duce la un focar de război civil în Irak, unde forţele sectare sunnit legate de Al Nusra luptă împotriva guvernului condus de şiiţi.
Prin escaladarea războiului din Siria Washingtonul ameninţă să dezlănţuie un război regional larg. Dacă aliaţii lui Assad, China sau Rusia s-ar implica, s-ar declanşa o conflagraţie mondială.
Tendinţa americanilor înspre un război împotriva Siriei, efectuat la zece ani după invazia din Irak, mărturiseşte falimentul democraţiei americane. Washingtonul încearcă din nou să lanseze un război pentru a urmări interesele sale imperialiste, arătând dispreţ deschis copleşitoarei opoziţii populare, atât în Statele Unite, cât şi în Orientul Mijlociu, faţă de un nou război. Sondajele arată că 62 la sută dintre americani se opun furnizării altor arme opoziţiei islamiste; majorităţi similare şi chiar mai mari din ţările din Orientul Mijlociu se opun războiului proxy american.
Atacurile israeliene au dezvăluit minciunile suporterilor opoziţie siriene, precum Gilbert Achcar din cadrul Secretariatului Unit de pseudo-stânga. Acesta a respins recent criticile implicării imerialiste în războiul sirian ca fiind o " teorie a conspiraţiei". Din 2011 încoace, fraternitatea de pseudo-stânga, care a sprijinit războiul NATO din Libia pentru a-l elimina pe colonelul Muammar Gaddaf, şi- a intensificat activitatea ca propagandistă a războaielor imperialiste desfăşurate în alianţă cu elemente sectare de dreapta şi puteri reacţionare regionale pentru schimbarea de regim.
Siria s-a aflat în vizorul Washingtonului de mai mult de un deceniu datorită legăturilor sale cu Iranul şi forţe ca Hezbollah. Prin războiul curent, Statele Unite încearcă să înfiinţeze un protectorat în Siria care va fi complet subordonat politicii americane.
În SUA nu există practic niciun sprijin popular pentru un nou război în Orientul Mijlociu. Aceeaşi elita conducătoare, care duce război în străinătate, este angajată şi într-un atac nemilos asupra clasa muncitoare la domiciliu. Tendinţa spre război în Siria crează condiţiile pentru un conflict exploziv între sentimentul anti-război din cadrul clasei muncitoare şi planurile tot mai riscante pentru jafuri militare ale elitei de guvernământ.