Raportul apărarii australiene pentru 2013, care defineşte orientarea strategico- militară a guvernului, declară sprijinul său necondiţionat "pivotulului" înspre Asia a administraţiei Obama. Documentul afirmă că "relaţia dintre Statele Unite şi China va determina perspectivele regiunii noastre" în deceniile următoare şi prefigurează că Australia va servi ca adjuvant militar şi bază fizică pentru eforturile SUA de a domina întreg teritoriul Indo-Pacific. Acesta subliniază şi importanţa colaborării cu SUA, precum şi cu state cum ar fi India, în vederea controlării unor pasaje cheie ale comerţului maritim între oceanele Pacific și Indian.
Scopul nerostit atât al politicii SUA, cât şi cel al Australiei este să ameninţe China cu o blocadă economică şi cu o confruntare militară într- o gamă largă de aspecte: de la statutul Taiwanului, la disputele teritoriale din Marea Chinei de Sud şi de Est. Imperialismul SUA, care trece printr-un declin economic istoric, este determinat să prevină expansiunea economică şi militară a Chinei şi să prevină ca Beijingul să înlocuiască Washingtonul în poziţia de puterea dominantă în Asia, poziţie pe care s-a aflat de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial încoace.
Părând a contrazice o astfel de evaluare, raportul australian afirmă că "guvernul nu priveşte China ca pe un adversar." Se declară că Australia priveşte “cu bucurie”creşterea din China şi insistă că "cel mai probabil viitor" este unul în care Washingtonul şi Beijingul "sunt capabile să menţină o relaţie constructivă."
Cele mai multe comentarii din mass-media s-au axat pe acelaşi limbaj şi s-au rezumat la titluri cum ar fi " Raportul apărării îndulceşte poziţia Australiei faţă de China". Raportul din 2009 a prezentat însă o evaluare mai puţin optimistă. Redactat în plin declin economic ca urmare a crizei financiare globale, acel document a exprimat deschis temerile din cadrul clasei de guvernământ australiene, că ascensiunea Chinei aduce pericolul unui război.
Raportul din 2009 sublinia că China va ajunge până în 2030 nu numai cea mai mare economie mondială, ci şi "cea mai puternică putere militară din Asia." Există, s-a declarat atunci, o "posibilitate mică, dar îngrijorătoare a unei confruntări care va creşte" între China, Rusia, India, Japonia şi SUA, deoarece acestea vor concura în vidul rămas ca urmare a scăderii influenţei americane. Raportul a avertizat de posibilitatea unor războaie de " intensitate mare între marile puteri" şi a etichetat expansiunea militară a Chinei ca o "potenţială cauza de îngrijorare" - o formulare care a provocat proteste din partea regimului chinez pe baza faptului că aceasta definea China ca pe o ameninţare.
Documentul din 2009 reflectă poziţia politică externă a prim-ministrului de atunci, Kevin Rudd. Rudd a militat pentru punctul de vedere - împărţit în unele cercuri strategice la nivel internaţional – în care Washingtonul nu ar putea controla creşterea Chinei şi, prin urmare, ar trebuit să îşi reorienteze ambiţiile pentru a evita un conflict. Contemplarea sinceră a posibilității unui război, care se presupune că a fost inserată în raport împotriva sfaturilor agenţiilor de informaţii australiene şi americane, a fost destinată pentru a forţa discuţii legate de apelurile lui Rudd pentru o "Comunitate Asia Pacifică" , care ar lucra să medieze şi reconcilieze tensiunile dintre SUA şi China. În iunie 2008, propunerea sa pentru un astfel de forum fusese deja respinsă de SUA şi alte state regionale.
Poziţia lui Rudd a întruchipat dilema fundamentală cu care se confruntă clasa conducătoare australiană. Începand cu al Doilea Război Mondial, imperialismul australian a fost complet dependent de alianţa sa cu SUA pentru a-şi afirma interesele strategice în Pacificul de Sud, Asia de Sud - Est şi pe arena mondială. În ultimul deceniu, această alianţă strategică a determinat tentative ale Canberrei de a contracara eforturile Chinei pentru a dezvolta o influenţă proprie în regiune. Cu toate acestea, China a devenit în acelaşi timp cea mai mare piaţă de export şi cel mai mare partener comercial al Australiei şi o sursă majoră de investiţii.
De la criza financiară globală din 2008, cererea Chinei pentru resurse a fost principalul factor care a dus la menţinerea activităţii economice din Australia. Propunerea lui Rudd pentru o "Comunitate Asia Pacifică" a articulat preocupările unor secţiuni importante ale elitei corporative şi ale establishmentului politic că orice întrerupere a relaţiilor - adică obligaţia de a sprijini aliatul lor, SUA, împotriva Chinei - ar fi devastatoare pentru interesele economice şi financiare.
Noul raport din 2013 este un produs al realinierii forţelor politice din Asia-Pacific conform modului în care au fost proiectate de "pivotul" administraţiei Obama. Prin diverse intrigi, Washingtonul a înrolat ţară după ţară din întreaga regiune în ceea ce se rezumă la pregătiri de război împotriva Chinei. Întregul proces a avut loc în spatele maselor de oameni din întreaga regiune şi fără nicio discuţie publică legată de implicaţiile sale potenţial catastrofale.
În 2010, aceste intrigi au luat în Australia forma unor mişcări a facţiunilor pro-SUA din cadrul establishmentului ca să-l submineze pe Rudd şi să-l elimine din funcţia de prim-ministru. Washingtonul priveşte Australia ca pe o bază crucială în cadrul pivotului său anti-China şi nu este pregătit pentru a permite unui guvern australian să clatine punerea în aplicare a acestui program. Pe 23 şi 24 iunie 2010, elemente din cadrul Partidului Laburist şi sindical, pe care WikiLeaks le-a expus ca fiind "surse protejate" ale Ambasadei SUA, au efectuat o lovitură politică de stat. Peste noapte, Rudd a fost înlocuit de adjunctul său, Julia Gillard. John Faulkner, ministru al Apărării sub Rudd, a demisionat în termen de zile.
În ultimii trei ani, guvernul laburist a lui Gillard, cu sprijinul deplin al partidelor de opoziţie, inclusiv a Verzilor, a oferit politicii americane susţinerea lor necondiţionată. În noiembrie 2011, Obama s-a folosit de vizita sa în Australia pentru a anunţa oficial "pivotul" său, inclusiv staţionarea puşcaşilor marini în Darwin şi planuri pentru alte baze.
Raportul din 2013 întruchipează echilibristica precară efectuată de către imperialismul australian. În lipsa oricărei alternative, guvernul Gillard încercă în mod energic să extindă relaţiile comerciale cu China. Un exempul ar fi acordul semnat în martie privind schimbul valutar între Australia şi China. Cu toate acestea, strategia politicii sale externe rezonează insistenţa Washingtonului ca China să respecte cerinţa SUA privind " o ordine de securitate regională" şi este setată pentru pregătirile de a lupta alături de SUA în orice confruntare. Totodată, publicul este reasigurat că nu se au în vedere niciun fel de ostilităţi. O postură mai diplomatică înspre Beijing este combinată cu modificările privind implementările militare, achiziţiile de arme şi amenajarea bazelor, care sunt complet aliniate în spatele pregătirilor americare de război împotriva Chinei.
Întreaga unitate politică şi mass-media australiană colaborează în această conspiraţie de minciuni şi convorbiri diplomatice duplicitare. Ele duc în eroare populațiile din Australia, SUA şi întreaga regiune prin faptul că sunt implicate în tendinţa înspre un război cu implicaţii catastrofale.
Candidaţii Partidului Egalităţii Socialiste în cadrul alegerilor australiene din 2013 au misiunea de a expune această conspiraţie şi de a spune clasei muncitoare adevărul. Campania electorală a SEP din 2013 face parte din lupta purtată de Comitetul Internațional a celei de-a Patra Internaţionale, mişcarea troţkistă mondială a muncitorilor şi tinerilor din întreaga lume, pentru o mişcare amplă anti-război, care vizează să prevină ca defalcarea sistemului capitalist să conducă omenirea într-un abis al războiului între state înarmate cu arme nucleare. O astfel de mişcare trebuie să se bazeze pe o perspectivă socialistă şi internaţionalistă pentru răsturnarea capitalismului, sistemul răspunzător pentru război, și stabilirea socialismului mondial. Muncitorii şi tinerii din Australia și pe plan internațional ar trebui să sprijine şi să participe la această campanie.