Secretarul de stat american John Kerry a dat săptămâna trecută o serie de declaraţii publice în care şi-a exprimat tristeţea ca urmare a decesului unui diplomat din cadrul Departamentului de Stat, Anne Smedinghoff, în vârstă de 25 de ani. Ea este unul din cei cinci americani, inclusiv trei soldaţi, ucişi sâmbătă în provincia sudică a Afganistanului, Zabul, într-un atac cu o maşină capcană a talibanilor.
Moartea cuiva atât de tânăr este tragică, la fel cum a fost şi cea a celor aproape 2.200 de soldaţi americani ucişi în 11 ani de război şi ocupaţie. Cu toate acestea, observaţiile lui Kerry nu au avut scopul de a consola membrii familiei şi prietenii îndureraţi, ci de a justifica şi apăra războiului care a costat viaţa aceastei femeie tinere.
El a spus că moartea ei reprezintă " un contrast evident pe care îl poate vedea întreaga lume. Contrastul este între două sisteme de valori diferite." Pe de o parte, a spus el, este " o americancă curajoasă ... determinată să aducă lumina învăţării prin cărţi scrise în limba maternă unor studenţi pe care nu i-a cunoscut niciodată, dar pe care ea s-a simţit obligată să-i formeze", iar pe cealaltă parte se află "teroriştii laşi, determinaţi să aducă unor străini întuneric şi moarte."
În aceeaşi zi în care Anne Smedinghoff şi-a pierdut viaţa, un atac aerian al SUA a ucis cel puţin 18 persoane, inclusiv 11 copii cu vârsta cuprinsă între câteva luni şi opt ani. Şase femei au fost grav rănite în atac. Kerry nu a rostit niciun cuvânt de simpatie pentru pierderea acestor vieţi tinere şi nici pentru părinţii rămaşi în urma să îi plângă. Este inutil să precizăm că - în comparaţie cu atenţia acordată diplomatului american - moartea celor 11 copii nu a primit nici măcar o sutime de acoperire din partea mass-mediei americane, care, ca întotdeauna, este dispreţuitoare faţă de viaţa afgană.
Ar fi bine însă să ne amintim că noul Secretar de stat american şi fostul senator democrat din statul Massachusetts şi-a început cariera politică ca un veteran tânăr, care a denunţat public războiul din Vietnam. Kerry, între timp cel mai bogat om în Senat, se dedică acum promovării şi justificării noilor războaie de agresiune imperialiste și acoperă acelaşi tip de atrocităţi, pe care cândva a încercat să le expună.
Retorica lui Kerry, despre americanii care aduc cu abnegaţie lumină şi "viitor" în Afganistan, iar cei care se împotrivesc Washingtonului sunt laşi, terorişti şi forţe ale întunericului, este la fel de veche ca colonialismului în sine. Francezii în Algeria şi Indochina, britanicii în India, Africa şi în altă parte şi celelalte puteri europene, care au cucerit împreună peste un sfert din suprafaţa pământului în timpul ultimilor trei decenii ale secolului XIX, toate au utilizat practic un limbaj identic - proclamând principiile lor civilizatoare şi umanitare în timp ce au jefuit aceste meleaguri şi au sacrificat popoarelor lor.
Afganistanul suferă de mai bine de 30 de ani de pe urma imperialismului SUA, ultimii 11 ani fiind marcaţi de o ocupaţie militară americană directă şi un control semi-colonial al guvernului său corupt, instalat de SUA. Care este "lumina" şi "viitorul" pe care l-a adus poporului afgan?
Începând cu 1979, sub administrația democrată a Preşedintelui Jimmy Carter, imperialismul SUA a iniţiat o politică penală, cu scopul de a destabiliza regimul pro-sovietic din Kabul şi de a provoca Uniunea Sovietică la o intervenţie militară. Scopul a fost, după cum a explicat consilierul pentru securitatea naţională Zbigniew Brzezinski, "să ofere URSS propriul său război din Vietnam." Politica s-a dovedit un succes, însă poporul afgan a devenit dauna sa colaterală. Maşinaţiunile Washingtonului au dezlănţuit un război civil care continuă până astăzi şi care a costat milioane de vieţi afgane.
Cu ajutorul CIA, Washingtonul a pompat arme, consilieri şi bani în Afganistan şi a lucrat mână în mână cu islamiştii afgani de dreapta - inclusiv cu milionarul saudit Osama bin Laden, al cărui nume majoritatea americanilor îl vor afla numai după 11 septembrie 2001 - precum şi cu fondatorii talibanilor şi a altor miliţii, cu care forţele SUA luptă acum în Afganistan.
În timpul ocupaţiei SUA, Washingtonul a vărsat peste 100 de miliarde de dolari în "reconstrucţia" Afganistanului, însă guvernul poate deconta doar 10 la sută din aceşti bani. Marea parte a mers către contractori corupţi, colaboratori şi politicieni, cum ar fi Karzai şi cei asemănători lui.
După mai mult de un deceniu sub tutela Washingtonului, condiţiile din Afganistan sunt mai disperate decât au fost vreodată, dacă nu chiar mai mult. Speranţa de viaţă rămâne la 44,5 ani pentru bărbaţi şi 44 de ani pentru femei. Rata mortalităţii materne este printre cele mai ridicate din lume (1.600 de decese pentru fiecare 100.000 de născuţi vii) şi mai mult de jumătate din copiii sub vârsta de cinci ani sunt subnutriţi.
Unul din fiecare trei afgani trăieşte în sărăcie şi aproximativ 40 la sută din populaţie este şomeră. Studiile au indicat că, ca urmare a războiului nesfârşit, 65 la sută dintre afgani suferă de tulburări de stres şi alte forme de boli psihice.
Această catastrofă umanitară este supravegheată de o colecţie de huligani şi războinici menţinuţi la puterea de armele SUA şi care profită atât de pe urma asistenţei externe, cât şi de pe urma comerţului afgan cu opiu, care reprezintă 90 la sută din resursele lumii.
Imperialismul SUA nu se află în Afganistan pentru a lupta împotriva terorismului - acest pretext a fost bine explodat atunci când Washingtonul s-a aliat cu miliţiile legate de Al-Qaeda în războaiele pentru schimbarea de regim în Libia şi Siria - nici ca să aducă "lumină" poporului afgan. SUA a intervenit acolo, ca şi în Orientul Mijlociu şi Africa, pentru a afirma hegemonia Washingtonului asupra rivalilor săi europeni şi asiatici - în special China - în regiuni geo-strategice vitale, bogate în energie.
În timp ce administraţia Obama a anunţat sfârşitul lui 2014 ca fiind termenul oficial pentru retragerea trupelor SUA din Afganistan, acesta negociază cu regimul preşedintelui Hamid Karzai pentru a păstra pe termen nelimitat mii de soldaţi şi baze SUA în Afganistan. Aceaste forţe vor include trupe pentru operaţiuni speciale care să continue vânătoarea şi uciderea celor care opun rezistenţă dominaţiei SUA, precum şi formatori şi consilieri direcţi ai forţelor afgane marionetă şi, desigur, forţe aeriene care să continue raidurile de bombardamente asemănătoare celor care au ucis sâmbătă trecută în provincia Kunar 11 copii.
Scopul Washingtonului este de a păstra Afganistanul ca bază pentru ceea ce Pentagonul numeşte "proiectarea puterii" în bazinul Mării Caspice bogată în petrol şi gaze şi împotriva Rusiei şi Chinei. Această strategie ascunde seminţele unui conflict catastrofal mult mai larg.
Lupta pentru viitorul poporului afgan şi a clasei muncitoare din întreaga lume depinde de renaşterea unei mişcări autentice împotriva războiului şi neocolonialismului. Aceasta trebuie să fie bazată pe mobilizarea independentă a clasei muncitoare împotriva sursei sale, sistemul capitalist de profit.